- Cultural - nr. 129 / 5 Iulie, 2012 Teatrul National Targu-Mures incheie stagiunea 2011-2012 sub auspiciile noii conduceri, care a pus capat lungilor interimate si imobilitatii in care se afla acesta. Bilantul primului an este pozitiv, desi a fost marcat de schimbari majore. Scena a primit mai multa atentie, atat din partea publicului, cat si din partea noii directiuni, iar rezultatele nu s-au lasat mult asteptate. Desi, cum spunea domnul director general Gáspárik Attila, cele mai mari realizari ale acestei stagiuni sunt readucerea publicului in sala – aproape 40.000 de spectatori in stagiunea 20112012 – si increderea spectatorilor in teatrul targumuresean, Teatrul National Targu-Mures a fost vizitat si de criticii de teatru din tara. Aprecierile favorabile la adresa acestei stagiuni ne indreptatesc sa credem ca avem doua companii teatrale minunate, care sunt pregatite in fata provocarilor teatrale ale secolului XXI. Iata cateva fragmente din presa de specialitate din tara: ,,Nu stiu daca inaintea lui Gigi Caciuleanu au mai fost artisti care sa fi nutrit ambitia de a se servi de Carmina Burana, nu pentru un spectacol jucat pe scena unui teatru liric (...), ci pentru unul zamislit pe scena unui teatru dramatic. Si nu oricum, nu facand ceea ce se cheama un spectacol de teatrudans, in care dansatorilor li se solicita sa fie actori, ci, dimpotriva, unul de teatru coregrafic, in care, asa dupa cum ne lamure ste creatorul conceptului intr-o scurta interventie inserata in caietul de sala al montarii savarsite la Teatrul National din TarguMures, ,,actorii sunt, deopotriva, chemati sa gandeasca si sa actioneze in termeni coregrafici. Sa fie adica Ego.” Mai exact, sa se supuna baghetei unui Prospero modern, unui Prospero al vremilor noastre, care le cere sa isi descatuseze trupurile, sa uite de servitutile lor, sa faca abstractie de detaliul ca ele nu sunt neaparat acelea al