Într-o emisiune televizată, procesul şi condamnarea unui fost prim-ministru al României pentru fapte de corupţie au fost descrise ca făcînd parte din dramatica galerie a marilor procese politice comuniste.

Nu (mai) sînt mulţi cei care ştiu cu adevărat cine a fost Iuliu Maniu, cel cu care a fost asemuit fostul demnitar postdecembrist. Generaţiile tinere au dificultăţi în a spune cine a fost Ceauşescu, darămite din cine era format guvernul interbelic. Tocmai de aceea cred că ar trebui spus clar şi răspicat adevărul:

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos1) Comparaţia nu are nici un temei: liderii partidelor interbelice au fost chinuiţi şi umiliţi în procese dramatice nu pentru niscaiva fonduri (presupus) ilicite cu care şi-au făcut campanie electorală, ci pentru că reprezentau vocea liberă şi gîndirea neîngrădită a democraţiei pe care cei de la putere le voiau suprimate. Apărarea lui Iuliu Maniu s-a referit la fapte şi strategii de apărare a ţării în timp de război, nu la felul în care a reuşit să cumpere fulare şi sacoşe cu însemnele partidului (o comparaţie sumară a CV-urilor celor doi ar trebui să anuleze din start orice încercare de a le asemui destinele: e greu de găsit vreo similitudine între felul în care au înţeles să facă politică liderul ţărănist şi liderii postdecembrişti). Avocatul apărării a fost ales de şefii comunişti, şi nu de cel inculpat. Completul de judecată n-a fost hărţuit de jurnalişti vigilenţi, de jurişti chiţibuşari sau de organisme ale apărării drepturilor omului; dimpotrivă, avea drept de viaţă şi de moarte asupra inculpatului. La 75 de ani, Maniu a fost condamnat pe viaţă. Procesul lui a durat două săptămîni, iar recursurile nu erau decît o glumă cinică. CEDO n-a primit niciodată un apel al avocaţilor lui Maniu.

2) Nu sînt departe vremurile în care învăţam din manuale de isto