Succesiunea de evenimente din “marţea neagră” a PDL-ului i-a provocat acestei conştiinţe veşnic treze a pedelismului, Monicăi Macovei, o criză de isterie politică: “Suntem în plină lovitură de stat! Treziţi-vă!” Când s-au trezit, deja Blaga nu mai era preşedinte la Senat, iar orele Robertei erau numărate (ghinion că nu le număra ea!) Cu viclenia care-l caracterizează şi cu jocul de scenă care i-a adus adeseori aplauze, preşedintele şi-a mai încercat odată norocul cu o partitură dramatică. I-a somat pe… Gabi Oprea şi Kelemen Hunor, la pachet cu Ponta şi Antonescu, să înceteze “acţiunile împotriva instituţiilor statului”! Ba chiar şi-a drapat apelul într-o comparaţie evident mobilizatoare: e o nouă mineriadă!
Apelul său spăimos – revoltat a fost confecţionat printr-o metodă clasică. N-a spus: încetaţi cu înlocuirea oamenilor mei de peste tot unde i-am pus eu. Nu! A spus: încetaţi cu acţiunile de sugrumare a justiţiei, a inamovibilităţii magistraţilor! Deşi nici Blaga, nici Anastase n-au nici măcar studii juridice. Este o veche tactică de biliardar. Loveşte o bilă care, din mandă, ricoşează în cea care te interesează.
Culmea tupeului – capitol la care preşedintele se dovedeşte încă imbatabil – a fost însă atacul său la “grupul de interese”, la “organizaţia mafiotă” în care n-a ezitat să-i plaseze pe bunii săi prieteni de până mai ieri Gabi Oprea şi Kelemen Hunor. Trecuţi de partea cealaltei tabere, aceştia nu mai merită nici un respect. Iar trădarea lor de acum nu o poate compensa pe cea de ieri, chiar dacă atât de folositoare…
E vânzoleală mare în rândul celor care au format puterea de până la moţiunea de cenzură. Pierd, una câte una, poziţiile pe baza cărora au făcut ce-au vrut, fără să ţină cont de nimic din ceea ce reclamă acum. Faptul că noua putere îşi adjudecă pârghiile puterii, într-un proces firesc în cadrul jocului democratic al majorităţii,
