In pofida agitatiilor si tensiunilor inerente instaurarii noului regim, a incercarilor radicalilor islamisti de a tulbura pacea cu Israelul, a presiunilor din directia organizatiilor militante palestiniene si a lumii arabe ostile evreilor, Egiptul si noul presedinte vor pastra echilibrul in regiune, echilibru care are pivot principal pacea cu Israelul. Bucurie si tristete in Egipt. Bucurie pentru ca a fost ales, in sfarsit, succesorul lui Mubarak in persoana lui Mohamed Morsi si tristete, ba chiar revolta, ca armata a redus multe din prerogativele presedintelui, trecandu-le in curtea ei. In treacat fie spus, si Allah sa ma ierte, nici nu cred ca o tara ca Egiptul este pregatita pentru o democratie autentica, situatie in care armata isi asuma sarcina de a tine sub control si chiar de a reprima eventualele tulburari care pot afecta grav echilibrul precar instaurat odata cu alegerea noului presedinte. Noul presedinte a fost propus si promovat de Fratii Musulmani, organizatie politico-religioasa interzisa oficial inca de pe timpul lui Nasser, dar care a fost tolerata neoficial, avand chiar un partid cu reprezentanti in Parlament. Ea s-a facut cunoscuta mai ales prin doctrina sa islamista privind organizarea sociala, tipul de guvernare si relatiile dintre oameni si institutii - cu accent pe conservarea si aplicarea unor prevederi ale Sharia (Legea musulmana) si prin opozitia acerba fata de pacea cu Israelul incheiata la Camp David (SUA) in 1978. De altfel, Anwar El-Sadat, cel care a realizat acest pas spectaculos, a platit cu viata trei ani mai tarziu (1981). In ce priveste Sharia, Fratia - cu milioane de adepti - a avut succes. Unele din prevederile sale - cu evident iz medieval - se aplica riguros in Egipt. Ma refer la statutul inferior al femeii si la normele impuse minoritatii copte - nume sub care sunt cunoscuti crestinii egipteni. Desi sunt urmasii directi ai vechil