După discursul tăios din Parlament, sper că de-acum chiar nu-şi mai închipuie nimeni că Traian Băsescu se va preda cuminţel. Răspunsul ţâfnos la discursul parcă decupat din Pif al lui Tony Grebă, în care a rezumat aproape toate liniile directoare ale propagandei portocalii (justiţie, plagiat etc.), mie-mi arată că omul se va lupta până la capăt. Şi că e gata să folosească orice mijloc pe care-l are la îndemână să se salveze. N-ar fi el dacă n-are face-o. Aşa a trăit politic, aşa va muri politic. Fiindcă-n povestea asta, a suspendării (cu tot cu referendumul pentru demitere la pachet), e vorba doar de salvarea lui, nu a instituţiilor pe care le-a încălecat şi cărora le plânge ipocrit de milă. În mandatele sale, a construit un sistem oribil propriu. Care azi a ajuns să arate, nefiresc, ca o piramidă de sticlă aşezată cu susu-n jos. Echilibrul este instabil. Cineva încă ţine, apăsat, un deget pe bază. Dacă-l ridică, instantaneu, toată construcţia pică şi se sparge-n mii de bucăţi.
Sesizând pericolul, propaganda portocalie şi-a scos din toate scorburile cintezoii. E ordin de zi pe unitate. De la Andrei Gheorghe şi colonelul PD-L Robert Nicolae Turcescu, la Andrei Pleşu şi Mircea Cărtărescu. MRU a atins apogeul ridicolului, Jack Cristoiu l-a depăşit. Au ajuns filosofii să militeze cot la cot cu Eba. Mai au să se ducă împreună, mai pe negură, după comentarea la tv a mitingului în care apără democraţia în faţă la Hilton, să bea un Dom Perignon în Bamboo. Toţi urlă ca apucaţii, se tăvălesc că-i democraţia-n pericol. Milionarii tranziţiei, îmbuibaţii politicii şi piţipoancele parvenite şi-au parcat limuzinele la umbră şi plâng de grija săracilor români. Opt ani n-au scos un sunet. Au fost complici la tâlhărirea poporului pe care-l plâng ipocriţi. Au fost părtaşi la marea sfidare portocalie. Au fost beneficiarii celui mai autocratic regim din Europa cu apă caldă la
