Nu-l iubesc. Am scris despre Traian Băsescu – nu sub pseudonim, nu cu nickname – cât nu puteţi voi citi. Nu mă puteţi bănui de “băsism” nici în visele voastre cele mai negre.
Dar n-am dreptul să nu observ că textul suspendării preşedintelui României, în termeni juridici, e un poem în proză, iar procedurile aduc al dracului de mult cu o execuţie sumară.
Actuala majoritate parlamentară, comportându-se inadmisibil, emoţional, e la fel de nevolnică precum Opoziţia, care n-a găsit altceva mai bun de făcut – după o judecată la fel de emoţională – decât să latre inepţii: lovitură de stat, banditism politic etc. etc.
În viaţa politică românească, se creează un precedent ale cărui consecinţe nici măcar nu pot fi bănuite încă. Se va instala Crin Antonescu la Cotroceni. Acum, provizoriu – după alegerile generale, poate ca preşedinte ales. Se vor sătura parlamentarii şi de el, mai repede decât ne închipuim astăzi. Cum vor proceda atunci? Poate că vor schimba Constituţia, ca să nu mai deranjeze poporul cu un referendum.
Băsescu, nu mă îndoiesc, îşi va juca feroce campania până la referendum. Ştie ca nimeni altul s-o facă. După câtă ură a reuşit să adune, e greu de crezut că în timpul acesta scurt îşi va reapropia destui români câţi să-l readucă la preşedinţie.
Până la referendum, premierul Victor Ponta stă relativ liniştit. Apoi, însă, presiunile interne şi internaţionale îl vor forţa să demisioneze. Nici un alt scandal – nici măcar evadarea lui Adrian Năstase, dacă şi-ar săpa o galerie cu linguriţa, din Rahova în Liechtenstein – nu-i va mai acoperi impostura.
Restul e propagandă.
Nu-l iubesc. Am scris despre Traian Băsescu – nu sub pseudonim, nu cu nickname – cât nu puteţi voi citi. Nu mă puteţi bănui de “băsism” nici în visele voastre cele mai negre.
Dar n-am dreptul să nu observ că textul suspendării preşedintel
