Se împlineşte, anul acesta, un veac de la naşterea scriitorului britanic Lawrence Durrell (1912-1991). Între 13/16 iunie a.c., Londra a comemorat evenimentul organizând conferinţ e cu participare internaţională.

Din partea României, aflăm de pe saitul manifestărilor, au ţinut comunică ri: Aba-Carina Pârlog (Universitatea de Vest, din Timişoara), cu „Lawrence Durrell’s Elusive Narratives: The Alexandrian Universe“, precum şi Dan Popescu (Universitatea Creştină „Partium“, din Oradea), cu „In Clashing Hues’: Images of the Gypsies in Patrick Leigh Fermor’s Between the Woods & the Water“.

Lawrence Durrell este un prozator inclasificabil, fapt ce a dat naştere la opinii diverse şi contradictorii asupra operei sale narative. S-a afirmat vizibil într-o epocă a realismului exacerbat de după Al Doilea Război Mondial, abia după publicarea capodoperei: Cvartetul din Alexandria. Cele patru romane: Justine (1957), Baltazar (1958) Mountolive (1958) şi Clea (1960) sunt în contratimp cu boom-ul generaţiei Angry Young Men, prin reprezentaţii ei port-drapel precum John Braine, Kingsley Amis, John Osborne. Lumea egipteană de la începutul deceniului al cincilea este văzută din perspectiva mai multor personaje. Tehnica viziunii prismatice impusă şi teoretic de Lawrence Durrell desfăşoară o multidimensionalitate prin descrieri repetate ale aceloraşi probleme din unghiuri proprii de vedere. Toate coagulându-se într-un „continuum de cuvinte”, după propria sa mărturisire.

Convins că literatura modernă poate împrumuta forme de desfăşurare structurală din ştiinţă, în naraţiunea amintită, L. Durrell apelează, „ca pe o analogie de principiu, la perspectiva relativistă”. Cu alte cuvinte, spaţiul şi timpul sunt percepute diferit, în sensul că măsurătorile privind lungimea şi intervalele de timp depind de starea de mişcare a observatorului. Prozatorul a inter