Patlagina, o buruiana care apare peste tot, sacaitoare si obraznica, dar bogata in saruri minerale, vitamine, acizi organici si multe alte substante bune pentru sanatate, poate trata dizenteria, durerile de cap, infectiile vezicii urinare, febra, gripa, durerile uterine, sangerarile excesive, diareea si hipertensiunea arteriala.
Ceaiul de patlagina se recomanda pentru tuse, planta fiind un bun expectorant, colita, cistita, urinari dureroase si colon iritabil.
In stare proaspata, frunza, peste care se trece usor cu sucitorul, poate fi aplicata pe intepaturi sau muscaturi de insecte. Pusa pe rana, in caz de taieturi, opreste sangerarea. Aplicata pe furuncule, frunza proaspata de patlagina calmeaza durerile, opreste febra locala si ajuta la colectarea puroiului. Gargara cu ceai de patlagina este buna pentru a trata inflamatiile sau durerile in gat.
Orice roman stie insa ca patlagina, datorita proprietatilor antibiotice si antiinflamatoare, este planta cea mai folosita impotriva afectiunilor respiratorii sub forma de infuzie sau sirop.
Atat patlagina cu frunze inguste, cat si cea cu frunze rotunde au aceleasi virtuti terapeutice. Frunzele se recolteaza pe vreme uscata, in timpul infloririi si dupa, pana toamna, tarziu, pentru ca atunci sunt mai bogate in principii active.
Daca iesi la iarba verde undeva, la vreo margine de padure, departe de oras, unde nu auzi cainii latrand, atunci culege si niste patlagina ca s-o ai la nevoie. Frunzele se spala bine, se lasa la scurs, apoi se taie sau se rup si se pun la uscat in strat subtire, pe hartie alba, la umbra, in loc uscat.
Frunzele sunt uscate si bune de depozitat in pungi de hartie sau saculeti de panza atunci cand se sparg intre degete cu un zgomot usor.
Infuzia se face din una - doua lingurite de planta, peste care se toarna o cana de apa