Solicitarea privind suspendarea din functie a Presedintelui este un document ce trebuie analizat cu maxima atentie. Chiar daca aceasta solicitare are o evidenta dimensiune politica, procedura pe care o demareaza este una constitutionala, si, ca atare, juridica. Prin urmare, el este un document juridic de maxima importanta. O lectura atenta, prin prisma textului constitutional si a jurisprudentei Curtii Constitutionale, duce la concluzie evidenta ca, pe baza acestei solicitari de suspendare a Presedintelui, avizul consultativ al Curtii Constitutionale pentru nu poate fi decat unul negativ. Desi este putin probabil ca un asemenea aviz negativ va stopa procesul demarat de cateva zile de majoritatea parlamentara (doar lipsa oricarui aviz din partea Curtii ar putea, teoretic, sa aiba un asemenea efect), avizul Curtii Constitutionale si justificarea acestuia sunt extrem de importante pentru viitorului democratiei constitutionale in Romania.
Autorii solicitarii de suspendare justifica acest demers prin faptul ca “Presedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu raspunde pentru faptele sale in fata Parlamentului, decat prin procedura suspendarii/demiterii, cu alte cuvinte scapa controlului obisnuit, reciproc, democratic, al puterilor in stat.” Insa nu aceasta este structura institutionala prin care functioneaza statul roman de mai bine de doua decenii. Institutia suspendarii Presedintelui nu are rolul de a asigura echivalenta intre sanctionarea de catre Parlament a Presedintelui si a Primului-ministru. Diferenta esentiala este ca, spre deosebire de institutia Primului- ministru si a Guvernului, legitimitatea institutiei Presedintelui se bazeaza pe alegerea directa a acestuia de catre cetateni. Data fiind aceasta legitimare directa, Constitutia il izoleaza in mod deliberat pe Presedinte de presiuni din partea Parlamentului.
O exceptie relativa este mecanismu
