Din momentul în care instanţă pronunţa desfacerea căsătoriei, intervin mai multe probleme, printre care şi încredinţarea copiilor. Acest eveniment afectează, adesea, nu numai părţile între care la un moment dat s-a încheiat căsătoria, ci şi pe cei mici.
Sunt foarte multe cazurile în care din căsătoria ce se desface au rezultat unul sau mai mulţi copii minori şi se pune problema încredinţării spre creştere şi educare unuia dintre părinţi. Precizăm încă de la început că stabilirea culpei unuia dintre soţi în pronunţarea divorţului nu prezintă importanţă numai prin ea însăşi pentru incredintatrea copilului minor.
Acesta poate fi încredinţat şi soţului din a cărui vina s-a desfăcut căsătoria, dacă interesele lui sunt în acest sens, considerându-se că un soţ rău (împotriva căruia s-ar fi pronunţat divorţul) nu este neapărat şi un părinte rău.
De subliniat este faptul că instanţa judecătorească este obligată, chiar dacă nu există o cerere expresă a soţilor, să se pronunţe prin hotărârea de divorţ şi asupra încredinţării copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioară a unei noi acţiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor. Criteriul după care se va ghida instanţă este interesul copiilor minori, urmărindu-se factori precum: vârsta copilului, sexul acestuia, starea sănătăţii lui, posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinţi, comportarea părinţilor faţă de copii înainte de desfacerea căsătoriei, legăturile de afecţiune stabilite între copil şi familie. Dacă există mai mulţi copii, instanţă va decide pentru fiecare în parte, în funcţie de interesele superioare ale fiecăruia.
Pentru a decide cu privire la încredinţarea copiilor minori, instanţă de judecată este obligată să îi asculte pe părinţi, să solicite un referat din partea a