O chestiune legislativă sau de mentalitate? Clinicile private stau pe o mină de aur: abonaţii, care renunţă la beneficiile de la stat şi la plata per serviciu de la privat

Acum doi ani, Eugen Radu a abandonat complet sistemul sanitar de stat și a decis că, pentru orice problemă de sănătate, se va trata la unitățile private. Cu salariul pe care îl câștigă ca analist programator, îşi permite să plătească 40 de euro lunar clinicii private, care are și un spital. „Teoretic, e similar cu sistemul de stat, pentru că nu mai plătesc nimic pe lângă, am consultații și îngrijiri asigurate.

Practic, la stat, apar mereu plățile informale“, spune Eugen, care este nemulțumit că trebuie să cotizeze în continuare la stat, la asigurarea obligatorie, deși nu mai merge în unitățile sanitare publice.

Noul proiect al legii sănătăţii, aflat în dezbatere, l-ar putea ajuta, pentru că stabilește că asigurătorii privați pot prelua și pachetul de asigurări de bază, dacă asiguratul dorește. Eugen a avut și un abonament de sănătate plătit de angajator, însă nu l-a folosit niciodată. Şi nu este singurul: chiar dacă firma este cea care suportă costurile cu abonamentul, circa 10% dintre angajaţi nu folosesc serviciile clinicilor la care au fost abonați. Poate și pentru că acesta nu acoperă serviciile de spitalizare sau investigaţiile medicale complexe, ca abonamentul individual sau asigurarea privată de sănătate.

Totuși, ponderea abonamentelor corporate este covârșitoare, estimată de actorii din piață la 70%. „Pacienţii plătitori nu sunt încă obișnuiţi să apeleze la abonamente medicale sau asigurare“, spune Cătălina Bălan, director general Medicover România, unde un abonament individual costă între 100 şi 400 de lei lunar. La Romgermed, circa 20% din cei 10.000 de abonaţi corporate şi-au extins acest pachet de servicii. Unitatea a încheiat până acum doar 300 de abonament