Curtea Constituţională a bălmăjit un răspuns la cererea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Nu a găsit argumente pentru suspendare în două capete de acuzare ale cererii Parlamentului în care Curtea Constituţională avea motive temeinice să le accepte. Primul punct acuza că "a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale", ceea ce în interiorul instituţiei se acceptă în tăcere, cu masochism chiar, pentru a-i face plăcere "tătucului" Băsescu, dar nu se recunoaşte niciodată public. Această atitudine de cap plecat atinge punctul G atunci când preşedintele aflat la înghesuială trebuie apărat de cei pe care tot el i-a numit în funcţii. Pe ei, ca judecători sau pe afini, ca ambasadori sau în alte dregătorii. Deci, punctul 1 cade, Băsescu nu a instigat şi nu a presat judecători. De gâdilat însă, incoruptibilii şi supremii constituţionali s-au lăsat la gâdilat, fiind duşi la Cotroceni cu două săptămâni înainte de judecarea cererii de suspendare. S-au încolonat să fie decoraţi incorpore, patria recunoscătoare le-a oferit şi şampanie. Moral ar fi ca decoraţiile să fie primite la încheierea mandatului fie de judecători, fie cel al preşedintelui. Poate fi o premoniţie!

Alt punct era la fel de bine cunoscut sub arcadele de marmură ale Casei Poporului, în aripa CC. "A încălcat repetat separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei", suna acuza Parlamentului la adresa prezidentului. Răspunsul CC o dă cotită atunci când spune că "declaraţiile preşedintelui României nu au produs efecte juridice, neavând un caracter decizional". Este o eludare a realităţii cunoscute în primul rând de magistraţi, iar judecătorii CC se pun în situaţia de a avea aceeaşi meteahnă gravă de care suferă judecătorul Zegrean. Cum să nu vezi cum a siluit-o Băsescu zi de zi şi ceas de ceas pe Zeiţa Dreptăţii, când faptele sunt cunoscute şi răscunoscute. În noiembrie 2009,