* E plin Ardealul de poveşti care mai de care mai cutremurătoare, dar nici una nu are, parcă, atât de mult mister precum povestea lui "Faţă neagră”, aventurierul baron Vasile Nopcea, care ziua era comite suprem al Hunedoarei, iar noaptea, se spune, era tâlhar la drumul mare. Povestea care a înspăimântat Ardealul la mijloc de secol XIX e încă vie în ţinutul Haţegului, acolo unde se găsesc şi azi castelele înstăpânite odinioară de baronul Nopcea. Un personaj de roman, şarmant, puternic, şi cu, şi fără mască *
Spaima Ardealului
Era un om important, nimeni nu se îndoia de asta. Un om puternic, zvelt, aşa şi-l aminteau cei care avuseseră de-a face cu el. Inteligent şi stăpân pe sine, mereu cu un pas înaintea celor chitiţi să-i vină de hac. De-a lungul anilor, multor bandiţi li se dusese vestea pentru faptele lor, dar - şi asta era, din păcate, singura certitudine a tuturor - acest om care îngrozise Ardealul nu era un borfaş oarecare. Chiar şi când tâlhărea, o făcea cu stil. Iute în mânuirea armei, îşi arăta eleganţa desăvârşită dacă se ajungea, cumva, la duel. Nu-i vedeai trăsăturile feţei, dar strălucirea ochilor dindărătul măştii celei negre trăda satisfacţia celui care ştie exact ce valoare are colierul pe care tocmai îl luase de la gâtul câte unei contese fandosite. I se spunea "Faţă neagră”.
Trebuie că în viaţa de zi cu zi era un personaj de frunte al societăţii ardelene de dinainte de 1848, prins între efervescenta viaţă mondenă a Pestei, Vienei, Clujului şi Aradului, între partidele de vânătoare cu amicii săi din elita nobiliară şi galantele recepţii date de contesele vremii. Ei bine, acest conte sau înalt funcţionar, ce va fi fost, se transforma, la adăpostul nopţii şi al dedesubturilor zonei Haţegului, pe care le ştia ca nimeni altul, într-un bandit cum nu mai cunoscuse Transilvania. Apărea de unde nu te aştepta
