După restituirea prozei din Aşteptând ceasul de apoi (2010) şi Tinereţe ciudată şi alte scrieri (2011), al treilea volum din Seria de autor „Dinu Pillat“ începe recuperarea studiilor şi articolelor de critică şi istorie literară ale unui autor cu destin frînt. Pentru că, dacă în cazul poeţilor sau prozatorilor cenzuraţi sub regimurile totalitare există şansa ca literatura lor reprimată oficial să iasă la lumină ca „literatură de sertar“, în cazul criticilor literari lucrurile stau fundamental diferit. Critica e, prin excelenţă, o activitate publică exercitată în arena actualităţii, în timp ce beletristica sau literatura moralistă pot vegeta mult timp, fără mari pierderi, în subteranele vieţii private, „aşteptînd ceasul de apoi“ al unor vremuri mai bune.

Dinu Pillat s-a ilustrat, ce-i drept, şi ca prozator şi în calitate de critic/istoric literar. Însă scrieri de tinereţe precum Jurnalul unui adolescent, Tinereţe ciudată sau chiar mult mai reuşita Moartea cotidiană, novatoare ca tipologie existenţialistă, rămîn, orice s-ar spune, nişte piese de raftul doi – relevante ca simptom – ale anilor ’40, prelungind într-o manieră specifică teme ale literaturii adolescenţei brevetate, în deceniile anterioare, de prozatori aparent antitetici ca Ionel Teodoreanu şi Mircea Eliade, dar şi de Holban sau Blecher. Iar miraculos-recuperatul Aşteptând ceasul de apoi, cu destinul său de un dramatism neobişnuit, rămîne, citit fără partizanat apologetic, o scriere spectaculoasă în intenţie, dar modestă ca realizare artistică.

Adevărata vocaţie a lui Dinu Pillat nu s-a manifestat în zona criticii şi istoriei literare, dramatic amputată de o istorie vitregă vreme de peste 15 ani. Atitudinea radical inaderentă a autorului la regimul de ocupaţie sovietizantă l-a transformat în victimă exemplară, ca unul dintre principalii actori ai procesului intelectualilor româ