"Acesta e focul după ce arde,

culege-l cu plenitudinea unei priviri încă neobişnuite cu minunile."

(José Luis Zerón)

José Luis Zerón este poet şi eseist spaniol (născut în anul 1965, la Orihuela, Alicante), cunoscut şi ca editor al revistelor de cultură Empireuma şi La Lucerna. A publicat mai multe volume de versuri: Solumbre (1993), Alimentando lluvias (1997), Frondas (1999), pentru acesta din urmă fiindu-i decernat premiul "Nicolas del Hierro". Alte distincţii culturale primite: Premiul de Poezie "Ciudad de Orihuela" (1987), Premiul Naţional de Poezie "Montesinos 2000" (1996). Creaţiile sale au fost, de asemenea, incluse în diferite antologii poetice apărute în ultimii ani în Spania, autorul manifestându-se ca o prezenţă constantă în cercurile culturale hispane, volumul său de poeme El vuelo en la jaula fiind finalist al Premiului Criticii în anul 2004.

Cea mai recentă apariţie editorială a sa este placheta de poeme Las llamas de los suburbios* (2010), apărută sub egida Fundaţiei Culturale "Miguel Hernández", din Alicante. Citind poezia lui José Luis Zerón, ne dăm seama că, de la începuturile sale şi până la creaţiile ultimilor ani, autorul a rămas fidel unor principii constante şi pe care şi le-a formulat extrem de clar încă din prima clipă. Astfel, pentru el, la fel ca şi pentru marii săi înaintaşi - deloc întâmplător, unul dintre modelele sale literare este tocmai Miguel Hernandez, considerat de Dámaso Alonso "genialul epigon al marii generaţii lirice hispane de la '27" - poezia reprezintă calea privilegiată de cunoaştere a realităţii. Doar prin intermediul ei, pare a spune adesea autorul, fiinţa umană poate descoperi modalitatea cea mai adecvată de a se raporta la universul înconjurător, pe de o parte, iar pe de alta, de a se înţelege pe sine. Iar dacă o asemenea concepţie poate părea desuetă în epoca tehnicizată şi grăbită în car