În Cu două tăişuri (Le Couperet, 2005) al lui Costa-Gavras, protagonistul ajunge să-i elimine, la propriu, pe cei care stau în calea către obţinerea jobului multvisat. În Vînătorii de capete al norvegianului Morten Tyldum, cum poziţia vînată este la un nivel cu mult superior, gravitatea crimelor comise pentru a ajunge la ea creşte considerabil. Roger Brown duce o viaţă dublă. Pentru majoritatea celor care-l cunosc, el este cel mai competent şi eficient „vînător de capete“ din Norvegia, are o vilă luxoasă şi o soţie superbă, Diana, care îşi deschide o impresionantă galerie de artă. Pentru complicele său Ove (şi pentru noi, spectatorii, care-i descoperim încă din primele cadre identitatea secretă), Roger este un experimentat hoţ de opere de artă. La vernisajul galeriei, Diana i-l prezintă pe Clas Greve, sosit recent din Olanda, care pare candidatul perfect pentru postul de CEO al Pathfinder (prioritatea recrutorului Roger), mai ales că, anterior, condusese cu pricepere compania rivală, Hote, reuşind s-o vîndă unui grup american. Mai mult, Clas Greve deţine şi un valoros Rubens original, primit moştenire, împreună cu casa în care se află, de la bunica sa, care, pare-se, trăise o idilă cu un ofiţer nazist, posesor temporar al tabloului. Aşadar, acest bărbat i-ar putea rezolva toate problemele lui Roger, deopotrivă profesionale şi personale (viaţa alături de Diana îi epuizează toate resursele financiare). Însă Clas Greve se dovedeşte un vînător de capete (totuşi, nu de la resurse umane) mult mai abil şi mai periculos decît Roger, iar eroul nostru devine peste noapte un om hăituit, pentru care mai există doar două opţiuni: închisoarea sau moartea. Vînătorii de capete este o ecranizare a romanului omonim semnat de Jo Nesbø, reprezentant important al genului Scandi crime, tot mai popular în întreaga lume. Regizorul Morten Tyldum, specializat în filme de gen făcute cu ca