Sora tatei, Margareta, măritată Tomescu, bunica nepotului meu Alexandru Tomescu, singurul din neamul meu care-a atins performanța în zona muzicală, cel cu Stradivarius, îmi povestea cândva cum au reacționat concetățenii noștri la moartea lui Stalin. Pe strada Vasile Lupu, unde locuia, în apropierea Gării de Nord, vecinele ei, multe, ieșiseră la porți și boceau. Una, pe care am cunoscut-o și eu când eram copil și veneam uneori în Capitală, la neamuri, își jumulea părul din cap la moartea Tătucului. Scenele acelea anticipau durerea bocită coral a nord-coreenilor la moartea Iubitului sau prea Iubitului Conducător. Socrul meu născut într-un sat din sudul Olteniei întregea acest peisaj cu relatarea unor rețete propagandistice pentru amețit copiii la școală în anii ‘50. În pod era suit din vreme omul de serviciu al școlii cu o paporniță de covrigi și felii de pâine. Cine vă dă vouă să mâncați copii? - întreba învățătorul. Doamne-Doamne! - răspundeau copiii. Nu, zicea învățătorul. Ia strigați voi, Staline, dă-ne pâine. Și copiii se conformau. Ca prin miracol, pe trapa din pod a clasei cădeau felii de pâine și covrigi. Țâncii înfometați după acei ani de război și secetă înfulecau recunoscători că Stalin le dă de mâncare.

Nu știu ce ne-a dat Băsescu în afara unui nesfârșit scandal, în afara îndatorării nesăbuite a țării, în afara îmbogățirii clicii lui de vasali, bărbați și cucoane, și sărăcirii majorității populației. Suspendarea lui, pe care eu o aștept și o găsesc absolut justificată, a început să fie subiect de scandal între cetățenii României. Unii dintre cei care văd o catastrofă prin înlocuirea lui Băsescu nici măcar nu-s dintre profitorii lui. Sunt niște amărâți care au dus-o rău și probabil o vor duce rău și mai departe. Ei sunt victimele unui mecanism extrem de bine pus la punct al propagandei de tip bolșevic duse de armata extrem de bine plătită a lui Tra