★★★★ Valeriu Matei, Elegiile fiului risipitor, Iaşi, princeps Edit.
Valeriu Matei este un personaj luminos al vieţii publice din Republica Moldova. Scrie poezie încă din adolescenţă, într-o limbă tratată de sovietici ca o limbă interzisă: limba română. După ce au integrat cu forţa Basarabia în componenţa URSS şi au exterminat o parte a populaţiei româneşti, autorităţile de la Moscova au făcut o tentativă de desfiinţare a limbii române, impunând ca obligatoriu alfabetul chirilic, numind limba română "limbă moldovenească" şi chiar interzicând-o în anumite situaţii. Valeriu Matei se numără printre scriitorii care s-au opus cu hotărâre şi curaj măsurilor represive. La vârsta de 17 ani scria: "În noaptea-nstrăinării cea fără de lumină/ beau apă din izvorul cu undă cristalină/ ce-l mai păstrează încă sub flamură străină/ maternă limba noastră." (Ecoul).
Iar acesta a fost doar începutul. În timp a devenit unul dintre liderii "Mişcării de renaştere naţională".
Poet şi om de atitudine – aceasta este formula existenţei sale. Volumul "Elegiile fiului risipitor" (de peste 600 de pagini format mare) este o ediţie retrospectivă a operei sale poetice. Versurile sunt toate de un patetism calm, făcându-te să te gândeşti la un fluviu maiestuos, dar de o forţă uriaşă. Dintre nenumăratele imagini greu de uitat din opera lui Valeriu Matei se remarcă aceea a crucii pe care răstigniţii o transformă în catarg: "Trimite-ne liniştea, Doamne, în care/ să le-nvăţăm pe toate singuri/ şi adâncul tristeţii să-l cunoaştem,/ şi crucile ce ne-au purtat să le-mblânzim,/ şi să le punem catarge corăbiilor noastre/ în mările ce ne mai au,/ în mările ce ne mai ţin." (Catarge)
Datorită unor poeţi ca Valeriu Matei, limba română are viitor.
Legenda
★★★★★ Merită să faceţi orice sacrificiu ca să cumpăraţi această carte
★★★★ Ar fi păcat să n-o aveţi în