Astăzi continuăm periplul nostru cu evoluţia sportivilor români la ediţiile Jocurilor Olimpice, unde au cucerit ediţie de ediţie medalii, aflându-se între cele mai medaliate naţiuni. Vom relua prezentările de la prima ediţie de după cel de-al doilea război mondial. Au trecut 12 ani de la ediţia berlineză a Jocurilor Olimlice din 1936. Rănile celei de-a doua conflagraţii mondială încă nu s-au cicatrizat şi Comitetul Internaţional Olimpic a pus pe rol ediţia a XIV-a a Jocurilor Olimpice. După 40 de ani, de la ediţia din 1908 pe care a organizat-o, Londra a primit orgaizarea întrecerilor sub semnul celor cinci cercuri. La întreceri au răspuns 59 de naţiuni dar ţările care au ajuns sub cizma rusească au absentat in corpore, inclusiv România.

Prima medalie de aur, Helsinki ‘52

România revine în marea familie olimpică la întrecerile de la Helsinki. O delegaţie numeroasă cifrată la 128 sportivi din care 11 femei. Dacă la Paris 1924 s-a cucerit prima medalie de bronz pentru România, la Berlin 1936 prima de argint iată că la Helsinki s-a cucerit primul aur din suita celor 86 de aur care s-au cucerit de-a lungul timpului. În proba de armă liberă calibru redus doi sportivi sovieticul Boris Andreev şi românul Iosif Sârbu (foto) au realizat maximum de puncte, 400 din 400 posibile. S-a trecut la numărătoarea ”muştelor” românul având 32 fiind astfel declarat campion, pe când sovieticul a reuşit numai 28 şi a rămas cu medalia de argint. Aşa s-a cucerit primul aur românesc. Cu aceeaşi ocazie, boxeurul Vasile Tiţă la categoria 75 kg. şi-a încrucişat mănuşile în finală cu unul dintre cei mai mari pugilişti ai lumii, Floyd Patersson (SUA), viitor cmpion mondial la profesionişti la toate categoriile. Tot la box s-a mai obţinut o medalie, una de bronz, prin Gheorghe Fiat la 60 kg. şi un alt bronz la pistol viteză prin Gheorghe Lichiardopol. România s-a clasat pentru pri