Biografia scriitorului şi cărturarului Emanoil Bucuţa (1887–1946) se cuvine a fi cercetată cu mai multă rigoare, întrucât conţine unele ştiri, note şi informaţii valoroase privitoare la epoca în care s-a format şi a creat, precum şi la unii dintre contemporanii săi.
Jurnalul, încă inedit, literatura sa epistolară şi unele memorii modifică imaginea despre autorul cărţii esenţiale Pietre de vad. Volumul 1–4 (1937–1944), care nu a fost încă restituită.
Graţie funcţiilor şi demnităţilor pe care le-a avut în domeniul culturii, Emanoil Bucuţa a stabilit relaţii epistolare cu Duiliu Zamfirescu, N. Iorga, Const. Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Cezar Petrescu, Ion Bianu, Paul Zarifopol, Nae Ionescu, Henri Blazian, Ion Ciocârlan şi mulţi alţii.
Revelatoare, sub toate aspectele, sunt epistolele trimise istoricului literar şi benedictinului din Neamţ G.T. Kirileanu (1872–1960), intelectual distins, personalitate autentică şi posesorul unei bogate biblioteci în care existau manuscrise, documente, reviste şi cărţi rare şi foarte preţioase.
Epistolele ce se publică, aici, întâia oară, relevă convingător excelentele relaţii existente între cei doi cărturari care manifestau aceeaşi pasiune pentru cunoaşterea trecutului literar şi cultural al unora dintre confraţii lor.
Emanoil Bucuţa se confesează, în unele epistole, sincer, direct şi fără nici o ezitare, aşteptând de la învăţatul nemţean, mai experimentat, un semn, o aprobare, o infirmare sau o nouă privire.
Epistolele trimise, în 1944, lui G.T. Kirileanu conţin stări de nelinişte care prevestesc, de fapt, ceea ce va urma curând: anularea tuturor valorilor autentice ale acestui neam atât de terorizat de istorie.
*
România
Ministerul Educaţiunii Naţionale
Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului
Nr. 41130/1247
[Bucureşti, 13 decembrie 1939]
Stima
