Floarea tinerimii satelor a pierit în vâltoarea celui de-al doilea război mondial.

După ce dictatorul Ion Antonescu a ordonat, din trenul "Patria", în noaptea de 22-23 iulie 1940, "Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul!", în sat la noi - Laslea, judeţul Sibiu - şi, se zicea atunci, în toată ţara, s-au tras clopotele bisericii şi oamenii au ieşit în stradă şi au îngenuncheat, rugând-se fierbinte. Femeile, mai ales, plângeau în hohote intuind ce avea să se întâmple cu fiii şi soţii lor, concentraţi şi unii trimişi deja pe front, după cum afirmau cu glas tare bătrânii ce au mai rămas prin sat. Preotul, Gheorghe Şerban, un om cult şi bine informat, le explică oamenilor că miza războiului, pentru români, era Basarabia. Ba chiar a avut curajul să roage un fost notar, pensionar, să citească Apostolul, îndemnându-l să evoce în final şi un scurt text de Eminescu, privind Basarabia. Textul respectiv l-am regăsit peste ani în publicistica marelui poet şi sună astfel: "Basarabia nu a fost nici în parte şi nici întreagă a turcilor sau a tătarilor, ci a unui stat constituit, neatârnat, deşi slăbit şi încălcat în posesiunile sale, a Moldovei (...) Numele de Basarabia şi basarbeni este o istorie întreagă".

Moară de tocat "carne de tun"

Războiul, odată izbucnit, funcţiona ca o moară de tocat "carne de tun", cum se spunea atunci. Bărbaţii satului plecau şi dispăreau în focul luptelor, unul după altul: Veniamin, un tânăr cât un munte, Roman, Constandin, Nicu a lui Oprea şi Nicu al părintelui - pensioar - Olteanu, Alexandru Aron la "călăraşii cu schimbul", unitate ce avea sediul în oraşul Dumbrăveni aflat la o "aruncătură de băţ" de comună (8 km), la care te lua cu calul tău şi aveai avantajul că seara puteai veni acasă... Cu excepţia lui Aron, toţi aceşti tineri, floarea satului, s-au topit în focul războiului...

Vestea morţii lor era adusă de postaş în nişte plicu