Din literatura română nu lipsesc îndrăgostirile pătimaşe, trădările şi suferinţele din iubire, dar nici amorul pe bani. Cazurile de prostituţie masculină sînt mult mai rare decît cele ale prostituţiei feminine, profesiune ancestrală. Un gigolo apare totuşi: e Lică Trubadurul, maestrul de călărie al prinţesei / făinăresei Ada din Concertul… Hortensiei Papadat- Bengescu.

Cazul cel mai celebru de prostituţie relatat într-un roman, pentru că este şi cel mai problematic şi cel mai bine descris, este cel al actriţei Emilia Răchitaru. De fapt drama nu este a ei, ci a celui care o iubeşte ca prostul, poetul şi gazetarul George Demetru Ladima. Cu un excelent simţ dramatic, Camil Petrescu urmăreşte în Patul lui Procust două „cazuri” de iubire imposibilă. Unul este cel al îndrăgostirii, practic vicioase, a idealistului Ladima de o femeie care este, tehnic şi moral, o prostituată. Prin arta qui pro quoului, Ladima o vede exact pe dos decît este în realitate şi vizibilă pentru toţi. El crede că e o actriţă talentată, chiar genială, că e bună şi generoasă, ba chiar, fiind odată supărat pe ea, nu o sărută ca să o „pedepsească”. Nutreşte planuri matrimoniale cu acestă secătură. Şi, esenţial pentru desfăşurarea romanului, îi scrie mereu scrisori, din care, după sinuciderea sa, Fred Vasilescu îi reconstituie existenţa.

Din partea cealaltă, din perspectiva Emiliei, Ladima este un tip ridicol, lesne manipulabil şi uneori vag util. Pe de altă parte, din punctul de vedere al lui Fred Vasilescu, care o citeşte exact, Emilia este strict un obiect sexual. Prin patul Emiliei trec mulţi bărbaţi, între care şi deputatul Nae Gheorghidiu. Pe el prezenţa în camera de alături a lui Ladima, venit intempestiv, îl excită suplimentar. Faţă de Fred, Emilia nu face niciun secret din relaţiile ei sexuale. Însăşi sora ei, Valeria, cu care locuieşte, consimte la ele fără nicio discuţi