In 2001, s-au intalnit la Doha, in Qatar, delegatii a 125 de tari, convenind asupra unui acord, ramas in amintire sub numele de "Runda de la Doha". Acordul privea cateva chestiuni arzatoare la acea vreme (si astazi) pentru liberalizarea comertului international.
Se avea in vedere desfiintarea subventiilor la exportul produselor agricole, scaderea taxelor vamale la aceleasi produse (intre 35 - 60%), SUA acceptau sa suprime subventiile la exportul bumbacului, se mai prevedeau facilitati la importul de medicamente si altele.
Statele participante de atunci pot fi impartite in patru grupe: SUA si Japonia, UE, marile tari emergente si tarile in curs de dezvoltare, respectiv "lumea a treia". Diferentele intre viziunile - ca sa nu spun interesele - fiecarei grupe s-au aratat insurmontabile, iar "Runda" a ramas in faza de discutii si negocieri pana la 28 iulie 2006, cand directorul general al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), Pascal Lamy, a suspendat oficial negocierile, rezultand esecul initiativei.
Intre timp, a aparut criza si nu-i exclus ca lipsa masurilor privind liberul schimb sa fi contribuit si cu ceva. Poate ar fi cazul ca omenirea s-o ia de la zero si sa incheie un nou acord, sugereaza Project Syndicate.
Un nou acord al liberului schimb, incheiat in conditiile de astazi, ar rezolva multe probleme economice ale lumii si in primul rand ale tarilor sarace, nevoite sa supravietuiasca, integrandu-se cu greu in logistica globala.
Pe plan local, se poate
Un asemenea acord ar putea elimina slaba eficacitate a sistemului vamal, care deschide portile coruptiei, chiar in ograda celor saraci. S-a calculat ca, in multe locuri ale lumii, sistemul corupt din vami umfla pretul marfurilor cu 10 - 15%.
Pe plan local, au fost initiate unele proiecte finantate de bancile de investitii sau de fund
