Despre Andy Murray şi asaltul său asupra Wimbledonului se pot scrie romane. Sau bancuri, depinde în ce tabără te afli. Anul acesta, Andy a făcut un pas înainte comparativ cu ultimii doi ani, când în faţa sa a stat neclintit în semifinale Rafa Nadal (Sper că Andy i-a trimis măcar un bilet de mulţumire lui Lukas Rosol). Azi, în locul siluetei bronzate şi aducătoare de veşti rele a lui Nadal, Andy s-a pomenit în faţa siluetei mult mai puţin înspăimântătoare a lui Jo-Wilfried Tsonga. Diferenţa s-a văzut imediat în atitudinea cu care Andy a intrat pe teren. Ştiu că pare ciudat să folosesc cuvântul „relaxat” şi „Murray” în aceeaşi propoziţie, dar Murray a jucat primele două seturi cel mai relaxat tenis al său. Ca să înţelegeţi cam cât de relaxat a fost Murray, nu voi da decât o cifră: în primul set Andy a făcut 11 winner-uri, iar Jo 8.

Când Andy Murray face mai multe winner-uri decât Tsonga, e o zi mare. Adevărat, francezul a intrat pe teren cam derutat şi nesigur în privinţa planului său de joc. S-a pierdut în schimburi din spatele terenului, hipnotizat de slice-urile lui Andy. La fileu, Jo a fost pasat prompt şi repetat. Nu l-a ajutat deloc nici faptul că Murray i-a demontat complet al doilea serviciu, dar asta era de aşteptat. Andy Murray are un retur foarte bun. Dar nimeni, inclusiv publicul britanic păţit de-a lungul anilor cu semifinalele la Wimbledon (înainte de Andy l-au avut pe Tim Henman) nu s-a aşteptat ca Andy să menţină acest nivel zen de joc.

Citește continuarea articolului pe treizecizero.ro

Despre Andy Murray şi asaltul său asupra Wimbledonului se pot scrie romane. Sau bancuri, depinde în ce tabără te afli. Anul acesta, Andy a făcut un pas înainte comparativ cu ultimii doi ani, când în faţa sa a stat neclintit în semifinale Rafa Nadal (Sper că Andy i-a trimis măcar un bilet de mulţumire lui Lukas Rosol). Azi, în locul siluetei bronza