Cea de-a doua zi de festival, pentru mine, și ultima, pentru toată lumea, a început la ora imposibilă 13.45 fix. Spre disperarea celor veniți din provincie, care, așa ca mine, au pierdut cel puțin două piese Ugly Kid Joe, trupă a tinereții noastre pe care, în marea lor inspirație, organizatorii au programat-o în deschiderea unei zile în care le-ar fi stat mult mai bine mai spre final. Au cântat bine, piese mai degrabă vechi, vocalul Whitfield Crane chiar a fraternizat un pic cu sutele de spectatori veniți să înfrunte canicula pentru hituri precum Cats in the Cradle sau Everything about you. Din păcate, recitalul a durat doar jumătate de oră. Din fericire, tot atât a durat și pauza până la următoarea trupă, Within Temptation. Cu vocalista Sharon den Adel într-o formă de zile mari. Olandezii au cântat cam toate piesele de pe ultimul lor album, The Unforgiving, dar au prezentat și succese mai vechi, precum Stand my ground sau Mother Earth. Sunetul nu a fost strălucit, dar a fost clar mai bun ca în ziua precedentă, contribuind la un recital de excepție. Care n-a putut fi afectat nici de gafa vocalistei, care a tot fâlfâit un steag bulgăresc până când a realizat că nu era în țara lui Stoicikov. A dres-o până la urmă, când i-a dat cineva din public un steag românesc, așa că totul s-a terminat cu bine. După aceasta a urcat pe scenă o trupă clasică, The Cult, care însă nu a avut nici pe departe succesul scontat. Și asta în ciuda faptului că au fost prezentate atât piese noi, cât și clasice precum Here Comes the Rain sau She Sells Sanctuary. De vină au fost, evident, aceiași organizatori, care s-au încăpățânat să facă din nou experimente, cum a fost și cu Black Label Society, cu o zi în urmă. Iar rezultatul a fost o aglomerație fără precedent la terase și un recital fără sare și piper al unei trupa care, într-o altă prezentare și companie, probabil ar fi avut chiar succes. Pu