Ceea ce ma inspaimanta nu este expresia "prosti, dar multi", ci mai adecvata la realitate "prostituati intelectual, dar multi". Deci negrul este alb dupa logica schioapa a acestor specimene dizgratioase si indeamna lumea normala sa inghita galusca. Dreptul la opinie il are fiecare om care stie, macar aproximativ, o limba. Prea multe secole s-a privat de acest drept omul (sapiens?) care nu se remarca prin nimic. Mai ales ca multi nu ieseau in evidenta prin aceea ca-i dadea mintea afara din casa. Evolutia societatii a mers in directia unor libertati dobandite nu numai cu efort revolutionar, ci si cu sange, adesea. Progresul consistent in dezvoltarea unor tehnologii performante presupunea invariabil o mana de lucru din ce in ce mai calificata, adica mana de lucru mult mai inteligenta. Cu alte cuvinte, s-a insistat pe scoala, pe crearea unui om cu o pregatire mintala capabila sa utilizeze produsele tehnologice inventate de minti de exceptie. Educatia devenise o necesitate imperioasa, la fel ca nevoia de a supravietui unei concurente care facea diferenta intre a fi sau a nu fi. Societatea a inteles ca educatia a devenit o necesitate vitala pentru orice forma de progres. Dar fiind zgarcita de felul ei, s-a preocupat doar de o calificare suficienta doar pentru scopul de a manui tehnologia vremurilor. Pentru inalta educatie se lasase totul in sarcina familiei si fiecare se intindea cat ii era plapuma. Mintile de exceptie erau totusi, in lipsa unui sprijin al familiei, preluate in sarcina statului (prin burse) sau chiar in sarcina unor oameni de afaceri. S-a creat o societate functionala si scara valorilor era cat de cat corecta. Fiecare individ isi accepta locul pe care era situat si evident ca din cand in cand cate unul mai ofta: - Daca as fi avut conditii.... Oftatul acesta nu era chiar aruncat aiurea. Am convingerea ca multi, chiar foarte multi dintre cei care regretau am