Creştinii sărbătoresc astăzi, 7 iulie (pe stil vechi), Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Hristos. Însă, în popor, sărbătoarea e numită Sânzienele şi are diverse obiceiuri practicate în unele zone ale României.

Etnologii spun că Sânzienele sunt o sărbătoare a Soarelui, a binelui. „Sânzienele îşi au obârşia înainte de creştinism. Sunt asociate cu soarele. În vechime se spune că erau preotese ale Soarelui, că trăiau în păduri şi o slujeau pe Diana, zeiţa vânătorii la romani", explică etnologul maramureşean Janeta Ciocan. Mai ales că acum, în luna iulie, Soarele stă cel mai mult pe cer, după care ziua începe să scadă.

Sânzienele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune, umblă noaptea şi dau puteri oamenilor, animalelor şi plantelor. „Oamenii fac ceai din sânziene şi îl beau, le dau flori de sânzine animalelor să mănânce ca să fie apărate de boli", mai povesteşte Janeta Ciocan.

Cine nu cinsteşte Sânzienele, adică cine nu le culege, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrage pedeapse din partea „zânelor" bune. În acest caz, Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte.

Fetele se tăvălesc goale în roua dimineţii

În Maramureş, fetele nemăritate obişnuiau să se spele dimineaţa, în roua sânzienelor, ca să aibă copii. „Fetele dezbrăcate se tăvăleau în iarbă ca să fie fertile", adaugă etnologul. Şi femeile se spală în apă curgătoare ca să fie curate de această sărbătoare. Nu orice are dreptul să culeagă această plantă, doar copii şi femeile ajunse la menopauză. Altfel, îşi pierd puterea plantele.

În noaptea, de 23 spre 24 iunie, fetele nemăritate îşi pun la căpătâi flori de Sânziene în speranţă că îşi vor visa ursitul, adică jumătatea.

Cununa peste casă arată cât trăieşti

După ce sunt cu