Domnul Traian Basescu este un geniu al conflictului. Cu ani in urma l-am criticat aspru pe Presedintele Ion Iliescu pe motiv ca ar diviza societatea in proprietari si chiriasi, studenti si minieri, monarhisti si republicani, cei care au mancat salam cu soia in Romania si cei care au mancat caviar in Occident. Domnul Iliescu nu a avut niciodata, insa, capacitatea de a defini o problema politica sofisticata - cum este dinamica echilibrului democratic intre institutiile statului - in termenii simpli si clari ai unui conflict intre doua entitati usor de identificat prin reducerea lor la o singura trasatura. Astfel "Parlamentul" este "Coruptia" sau "azilul coruptilor" iar Justitia este "Cinstea" (adica opusul coruptiei) sau "ghilotina coruptilor". Contradictia dintre "Parlament" si "Justitie" este contradictia fundamentala (daca nu chiar unica) a Romaniei. Un fel de joc de-a "hotii si vardistii" tragic ar fi singurul lucru care ar trebui sa ii preocupe pe romani astazi. Tot poporul o poate intelege si nu are nici o dificultate in a se pozitiona de partea buna a baricadei.

Definirea "inamicului" pe intelesul tuturor este metoda obligatorie prin care un lider isi asigura comunicarea cu populatia, mobilizeaza societatea in sustinerea unei anumite cauze si totodata ofera cauzei respective o baza morala. Cine stie sa o faca a castigat partida; cu conditia ca pe termen mediu si lung sa se vada ca motivul secret al manipularii a fost, totusi, unul moral si de interes public. In cazul Romaniei de azi problema deriva din aceea ca realitatea naturii conflictului este alta decat cea prezentata de domnul Basescu si ca manipularea nu are nici o legatura etica si nici o scuza morala.

In Romania nu are loc o mineriada (fie ea si parlamentara), un puci, o rebeliune sau o lovitura de stat. Ceea ce se petrece in aceste zile este cel mai aproape de definitia unui razboi civil