Roullah Nikpai îl învingea pe dublul campion mondial Juan Antonio Ramos din Spania şi cucerea medalia de bronz la categoria sub 58 de kilograme, stârnind aplauze, zâmbete largi şi bucurie în casele, restaurantele şi bodegile din toată ţara.
Preşedintele Hamid Karzai l-a sunat imediat pe Nikpai să îl felicite şi i-a oferit o casă drept premiu, din partea guvernului. "Sper că această medalie va trimite un mesaj de pace către ţara mea, după 30 de ani de război. Sunt atât de fericit, încât nu pot să exprim cu cuvinte ceea ce simt", a spus Nikpai în 2008.
Născut pe 15 iunie 1987, Nikpai a fost atras de taekwondo la vârsta de 10 ani după ce fratele lui a găsit un club în Kabul în care să se antreneze. Era o evadare de la viaţa grea din fiecare zi în Afganistan, care nu mai cunoscuse pacea din anii '70, dar s-a întâmplat să fie şi bun la acest sport. Foarte bun.
Când Gayezabi s-a întâlnit cu Nikpai, cei doi trăiau într-o tabără de refugiaţi din Iran în timpul războaielor din anii '80 şi '90. Cei doi concurau împreună ca parte a unei echipe de taekwondo a taberei de refugiaţi. Nikpai s-a întors în Kabul în 2004. Dimineaţa ridica greutăţi şi seara practica artele marţiale. În rest, făcea rost de bani la o frizerie. Odată cu succesul au venit şi condiţiile mai bune de antrenament, iar la începutul lui 2008 a fost selecţionat în echipa naţională, când i-a fost permisă folosirea unei săli speciale de antrenament.
Dar într-o ţară în care sportul era pe un plan îndepărtat faţă de realităţile războiului, foarte puţine resurse erau alocate pentru antrenarea atleţilor. "Situaţia mea la antrenament este ca cea din ţară. Deloc bună", declara Nikpai, care a fost pregătit pentru Olimpiadă de un antrenor coreean.
Gayezabi a avut norocul să beneficieze de curent electric când a fost nevoie să privească victoria fostului său coleg. S