Greu de clintit din mentalul veacului (și al veacurilor) atât imaginea lui Hitler, cât și aceea a lui Stalin: le-au ”pietrificat” pur și simplu cărțile, filmele, poveștile, mărturiile contemporanilor, culegerile de documente, zvonurile, fanteziile, ba chiar și eresurile – adică, tot ce poate contribui la o portretizare definitivă și irevocabilă. Stalin: dictator sanguinar, extrem de primejdios în a-l contrazice ori a-i ieși din cuvânt, strateg închipuit, complet opac la nuanțe, terorist detestabil, insensibil la consecințele dramelor pe care tot el le clocea și instrumenta, șiret, tenace, încet și greoi în gândire, iute la mânie, poticnit în vorbire, incapabil de remușcări, imprevizibil în orice împrejurare.

În bună măsură, portretul se potrivește și lui Hitler. Ar fi de adăugat tendința de a se înconjura cu personalități considerate valori ale momentului (dovedite false), orator înnăscut, capabil să hipnotizeze auditoriul, teoretician fervent al propriului demers politic (Stalin n-a scris un ”Mein Kampf”, dar a decis traducerea și publicarea imediată în limba rusă – cea dintâi traducere în lume!), hazardat în luarea deciziilor majore și, pe măsură ce conflagrația înainta, tot mai desprins de realitățile războiului. Sexualicește (căci și asta contează!), Hitler a fost un homosexual notoriu (pe convivii lui, Heines și Ernst, i-a împușcat în 1934 – să nu se afle!), în vreme ce Stalin fericea în pat fără alegere, și bucătărese, și artiste ale poporului.

Cercetând stive de documente și parcurgând sute de opuri dedicate de cei care i-au cunoscut îndeaproape și pe unul, și pe celălalt, Victor Suvorov (în cartea la care ne-am referit în rubrica precedentă) vine nu cu simple nuanțări, ci, în bună măsură, corectează hotărâtor liniile unor portrete devenite stas imuabil. În vreme ce Stalin (afirmă Ustinov) își formula gândurile și deciziile clar, limpede, laconi