Indiferent de rezultatul referendumului, Traian Băsescu a mai cîştigat o dată. Spre deosebire de ceea ce cred cei mai mulţi, pentru preşedinte puterea nu a fost un scop, ci numai un mijloc. Adevărata miză la care a jucat Băsescu e cea a rămînerii în istorie. Pentru a obţine ceea ce şi-a propus, preşedintele a riscat mereu tot ceea ce avea. Dar a reuşit să rămînă în istorie. Axei Ţepeş – Cuza i se mai adaugă un reper: Băsescu. Ambiţia aceasta preşedintele a declarat-o public încă din 2004, cu vorbele pe care cred că nimeni nu le-a uitat: “La ţepe!” După aceea, a vorbit constant de modernizarea României şi a încercat să impună legi majore (educaţie, sănătate, regionalizare, codurile civil şi penal), care să rămînă legate de numele lui.

Cu prerogative foarte reduse, de preşedinte al unei republici parlamentare, este uimitor cum de a reuşit Băsescu să cîştige la miza istoriei. În primul rînd, a dat dovadă de curaj, de bărbăţie. Calitate tot mai rară la noi… În al doilea rînd, a fost foarte inteligent, a ştiut cum să-şi aleagă ţinta. Într-o ţară în care corupţia şi impostura sînt omniprezente şi atotputernice, modul cel mai simplu şi mai eficient în care poţi deveni erou e să te baţi cu corupţia şi impostura. Nici măcar nu e nevoie să învingi, e suficient doar să te lupţi. Părerea mea e că Traian Băsescu nu a crezut nici măcar o clipă că ar putea cîştiga acest război, dar că a fost mereu convins că numai acest război îi va putea aduce cumva intrarea în istorie. Băsescu s-a plasat, încă de la început, în aşa fel încît să cîştige chiar dacă pierde. Şi a cîştigat, cu toate că a pierdut…

Spre deosebire de suspendarea din 2007, cea de acum i-a adus ceva în plus. Dacă, în urmă cu 5 ani, asupra politicienilor care l-au suspendat planau doar nişte bănuieli, de gîtul clasei politice care l-a suspendat azi atîrnă certitudini.

Cu toate greşelile şi păcatele lui B