★★ Iulian Dobre, Fabule pentru toţi, Bucureşti, Ed. Cervic.

Un tânăr din Bucureşti, Iulian Dobre, vrea să reabiliteze un gen considerat demodat încă de acum cincizeci-şaizeci de ani: fabula. În loc să îl reabiliteze, el îl mai îngroapă o dată. Să citim împreună:

"O cioară plină de orgoliu/ Spunea că-i neagră căci e-n doliu/ Şi văduvă fiind aşteaptă/ Să urce în societate înc-o treaptă/ Printr-o căsătorie mai înţeleaptă./ Atunci veni s-o ceară de nevastă/ Un pinguin alb-negru dintr-o castă/ Cu faimă deloc proastă.// Dar cioara brusc a strâmbat din nas/ Că-i ocupată cu un parastas/ Şi pe pinguin/ L-a şi mustrat puţin./ Morala:/ Când eşti tot negru fii integru/ Şi nu-l dispreţui pe cel care pe lângă alb are şi negru."

Mai potrivită ar fi altă morală: Când n-ai talent, fii cu scrisul reticent, iar dacă totuşi scrii, fii măcar coerent.

★ Codruţ Silviu Diamandescu, Anatema, Iaşi, Ed. ET.

Este la modă proza fantasy, care reprezintă, din punctul meu de vedere, o nouă formă de infantilizare a literaturii. Există, fără îndoială, şi în acest gen minor autori talentaţi, care reuşesc să încânte cu inventivitatea lor inepuizabilă. Cei mai mulţi însă compun ficţiuni năstruşnice şi caraghioase, care în loc să uimească plictisesc sau provoacă ilaritate. În această situaţie se află Codruţ Silviu Diamandescu, autorul romanului Anatema:

"În frunzişurile străbătute de trilurile unui onix solitar, apăru deodată Anaxena, cu elicea ei diafană, fixată în partea dorsală. Se menţinu deasupra unei crengi, apoi îşi fixă singurul picior, roz şi pulsatil, de creanga primitoare, care scoase un scurt ţipăt de bucurie."

Interesantă, nu-i aşa, această Anaxena, cu elicea ei diafană, fixată în partea dorsală. Întrebarea este cum poate ea sta pe un scaun?

Legenda

★★★★★ Merită să faceți orice sacrificiu ca săcumpă