“Căluşul este un dans popular românesc cu un ritm sincopat şi figuri variate, jucat de flacăii din sudul ţării sau din Moldova în săptămâna Rusaliilor. Conform ritualului, căluşarii merg prin sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. Se spune că prin acest dans sunt protejaţi de cele rele oamenii, vitele şi recoltele. Dansul căluşarilor se practică în special în sudul ţării, dar şi în Moldova. Căluşarii execută un ritual magic, care evoluează în jurul fructului de alun numit «căluş».”
Această descriere apare pe site-ul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO.
Căluşul se află, din 2005, pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii. Nimic nu-l mai poate face să dispară, nici măcar indiferenţa noastră. (Dacă ar exista) Deocamdată, din fericire, sunt oameni care au preluat Căluşul ca pe o mare datorie, ca pe o mare dragoste faţă de înaintaşi, dar mai ales ca pe una dintre cele mai mari datorii pentru urmaşi.
Povestea unui oltean, care avea căluşul în sânge şi l-a descoperit de mic copil, asta vă propunem să aflaţi în acest număr al Jurnalului de Duminică.
Căluşul vine dinainte de naşterea poporului român, acum este una dintre cele mai mari bogăţii ale noastre şi trebuie să o păstrăm cu sfinţenie. E datoria noastră.
“Căluşul este un dans popular românesc cu un ritm sincopat şi figuri variate, jucat de flacăii din sudul ţării sau din Moldova în săptămâna Rusaliilor. Conform ritualului, căluşarii merg prin sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. Se spune că prin acest dans sunt protejaţi de cele rele oamenii, vitele şi recoltele. Dansul căluşarilor se practică în special în sudul ţării, dar şi în Moldova. Căluşarii execută un ritual magic, care evoluează în jurul fructului de alun numit «căluş».”
Această descriere apare pe site-ul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO.
Căluşul se află, din 2005, pe Lista Patrimoni
