Am fost multă vrem în dubiu dacă să merg sau nu la B'estfest anul acesta. Până la urmă am optat pentru o variantă de compromis, pentru că oricum nu-mi plăceau prea multe trupe invitate, și am optat pentru prima zi de festival. Și am mers către Tunari, bucurându-mă că voi vedea și eu ceva concerte la o temperatură acceptabilă, nu ziua-n căldura mare. Prima impresie a fost oarecum neplăcută, pentru că, după ce am intrat în parcarea improviztă în plin câmp, am avut de evitat o serie de șanțuri greu vizibile, dar care probabil că au afectat multe amortizoare de mașini. În interiorul taberei, de toate, de la tarabe de suveniruri la puncte de vânzare băutură și mâncare, plus nelipsitele chioșcuri de jetoane de 6 lei folosibile pe post de bani, care, spre bucuria multora, erau și returnabile. După care m-am concentrat pe muzică. Până la cei trei mari ai serii, Moonspell, Garbage și Kreator, trupe românești. Îmi plac L.O.S.T., metaliști serioși și talentați, mă plictisesc Negură Bunget, black metaliști, dar îmi plac, paradoxal, atât Paraziții, cât și B.U.G. Mafia. Colegii lui Cheloo pentru că au optat pentru trupă live, care sună foarte tare, iar tipii din Pantelimon pentru că au adus-o și pe loredana, cu o voce practic neschimbată, dar și pentru hiturile lor. Lipsește preferata mea, După Blocuri, dar nu se observă. După care mergem spre scena de metal, acolo unde Moonspell apare cam cu întârziere. Prima piesă, Axis Mundi, se aude cu probleme la chitări, după aia sunt probleme la voce. Acestea râmân până la final, dar devin insignifiante în fața unuia dintre cele mai tari concerte din viața mea. Trupa portugheză cântă cu patos, și este de-a dreptul reconfortant să vezi rockeri serioși, cu plete, în negru, care fac spectacol. Care constă în multe piese de pe dublul album recent apărut, Alpha Noir/Omega White, dar și în secvențe clasice, precum Vampiria. Aici, vocalul Langsuya