Aflat acum, in iulie, in plina inflorire, rachitanul, numit stiintific Lythrum salicaria, si recunoscut popular si ca iarba zanei sau floarea zanei, este un leac vechi, folosit in medicina populara in caz de paralizie, pentru oprirea hemoragiilor menstruale prelungite, combaterea infectiei colonului ori cicatrizarea ranilor.
Rachitanul iubeste apa, de aceea creste prin fanetele umede, pe langa izvoare, balti si mlastini, pe malurile apelor curgatoare dar, mai ales, in Lunca si Delta Dunarii. In compozitia sa, planta are taninuri si flavonoide, substante antibiotice, pectine, carotenoizi, minerale, ulei volatil. Substantele cu efect astringent, precum taninurile si silicarina, au capacitatea de a vindeca diareea si de a reduce inflamatiile.
Vara, caldura este un mediu propice dezvoltarii germenilor care provoaca toxiinfectiile alimentare si oricand te poti trezi cu greata, varsaturi, voma, stari febrile, diaree.
Pulberea de rachitan este excelenta in caz de toxiinfectie alimentara cu toate neajunsurile pe care le presupune, dar sa fie preparata acasa si nu procurata de la magazinele de produse naturiste, deoarece se stie ca planta macinata isi pastreaza calitatile cel mult 14 zile.
Pulberea se obtine din planta bine uscata si maruntita, macinata in rasnita electrica de cafea. Se macina atat cat se consuma in 15, 20 de zile deoarece dupa aceasta perioada, se diminueaza ori se pierd calitatile vindecatoare ale plantei. Pulberea se pastreaza la racoare, in borcane de sticla, bine inchise.
Pulberea de rachitan se ia de cinci, sase ori pe zi, cate o lingurita, pana la disparitia afectiunii. Rachitanul, numit si "buruiana colicilor", are efecte antibiotice si astringente, opreste diareea si calmeaza durerile abdominale. Pentru ca rachitanul este un bun antiseptic intestinal, pulberea se recomanda pentru toate varst
