Royksopp, cea mai titrată trupă electro-dance norvegiană, pentru unii cel mai important invitat de anul acesta la B'Estfest, a adunat mii de fani pe izlazul din Tunari înainte de a experimenta câteva povești cu vampiri și alte legende, culori și arome locale.

Cerebrali, faimoși pentru genul chill-out care asigură, de regulă, atmosfera glacială a cluburilor sofisticate din Amsterdam sau din Londra, Royksopp sunt definiția glam a vanității contemporane. Deși soundul lor este aproape abstract, ca sunetele venite din cea de-a șasea dimensiune, se simt cumva optzeciști și nostalgici, în sensul că au un adevărat fetiș pentru sintetizatoare, iar sunetul clapei îl au înscris, cel mai probabil, în ADN. "Muzica electronică trebuie să continue să aibe suflet și sensibilitate", spune Torbjørn cu câteva minute înainte de a urca pe scena B'Estfest, ascultând țipetele celor câteva zeci de mii de fani care-i chemă la show. Peste câteva minute totul avea să explodeze, cu sintetizatoare inventând universuri bizare și sound Bergen Wave măturând o mulțime permanent luată prin surprindere. "E timp puțin, haideți, să pregătim camerele", îmi spune Torbjørn Brundtland, în timp ce Svein Berge, cu o glugă trasă pe cap, face câteva fotografii pentru albumul personal. "Nu avem nevoie de cameră, e presă scrisă!" A, râde, el, școala veche...

Adevărul: Nu chiar, dacă ne gândim și la un mediu ultramodern, Internetul. Royksopp, de altfel, mizează pe mediul virtual, cu pagini dedicate, o comunitate online destul de mare, Facebook, MySpace... Credeți că ar mai fi posibil ca o trupă care se lansează acum să aibă succes fără promovare pe Internet?

Torbjørn Brundtland: O trupă fără Internet? Sună chiar ca un nume de trupă de fapt! În primul rând, încă mai cred că granițele geografice sunt definitorii într-un anumit fel, în măsura în care tușa locală nu numai că se bazează pe cultur