Suspendarea lui Money Taste preşedintele unei Românii care de 23 de ani se zbate între penibil şi umilinţă nereuşind să iasă din subsolurile unei Europe care are nevoie de ea acolo ca să poată supravieţui ea şi ca să aibă pe cine arăta cu degetul când are puseuri de moralitate, a dat din nou ocazia grangurilor europeni să se îngrijoreze.

Plecând de la declaraţiile iresponsabile ale unei bretonate care pune interesele de partid înaintea datoriei de cetăţean al ţării, şi cere –împotriva obligaţiilor de cetăţean al României – sancţionarea propriei ţări, cei care privesc la noi la televizor şi judecă veridicitatea unei ştiri după numărul de posturi media care o susţin, şi după decibelii celor care o propagă, se grăbesc să afirme nici mai mult nici mai puţin decât că o decizie a Parlamentului Român care a votat în mod legal şi constituţional suspendarea lui Băsescu, este o lovitură de stat. Că astfel de învinuiri ar veni de la Monica sau de la MRU, nu mai miră pe nimeni, atâta ştiu atâta spun, mai ales că unii se şi văd pierzând protecţia justiţiei odată cu căderea lui Băsescu şi de aici durerea, dar că unii reprezentanţi ai unor ţări care în primul rând cunosc situaţia doar din relatările presei obediente serviciilor de securitate interne şi externe şi în al doilea rând se pretind democraţi, este greu de înţeles.

Păi dacă un parlament al unui stat, ia o decizie iar domnii parlamentari europeni o contestă, cum ar trebui să reacţionăm noi românii, sau grecii, sau irlandezii, sau ciprioţii, sau polonezii la hotărârile Parlamentului European? De ce noi nu am avea dreptul să declarăm că anumite decizii ale Parlamentului European reprezintă atac la suveranitatea statului român, amestec în treburile interne ale statului, subjugarea şi exploatarea resurselor în interesul marilor corporaţii şi a oligarhiei financiare mondiale, că statul român este în pericol ? Nim