Spatiul public s-a incins si la propriu, din pricina caniculei, si la figurat, din pricina zgomotelor unei batalii demult previzibile. Dar arareori s-a mai intamplat sa nu incerce cineva sa despice firul in patru ca acum.
Angajate trup si suflet de o parte ori de alta, atat intelighentia, cat si mass-media risca sa piarda din vedere esentialul: contradictiile de azi au o cauza precisa, un inceput, o evolutie si un sfarsit.
Sistemul nostru politic nu a avut de la inceput necazuri cu majoritatile parlamentare, cat mai degraba cu perceptia publica asupra acestora, ceea ce nu este determinant in procesul de buna guvernare, admitand ca acesta este scopul oricaror politici publice.
Scurta istorie
Astfel, pana la alegerile dupa noua Constitutie din 1992, nici n-a fost nevoie de coalitii deoarece FSN dispunea de majoritate confortabila. Nici intre 1992 si 1996 nu s-au ridicat semne de intrebare, in afara celor de moralitate si de continuitate a regimului de dinainte de 1989: guvernarea lui Nicolae Vacaroiu a functionat pa baza "patrulaterului rosu" format din PDSR, PUNR, PSM si PRM, fara tendinte centrifuge.
Coalitiile de guvernare au inceput sa scartaie dupa 1996: sustinuta de PD-ul, condus de dl Petre Roman, si de UDMR, Conventia Democratica a fost minata in interior de certurile intre partidele istorice PNL, PNTCD, PSDR si bataiosii lideri PD, revendicarile, neintelegerile si neincrederea intre principalii actanti lasand impresia lucrului facut fara matura chibzuinta, desi dintre toate perioadele, aceea a fost cea mai densa in reforme: privatizare, decomunizare.
Tentatia tortului
Legislatura urmatoare a avut caracteristicile celei iliesciene din 1992-1996, cu un intermezzo comic, supranumit episodul Farfuridi, cand, nechemat la impartirea tortului Puterii, dl Valeriu Stoica, liderul PNL, a r
