Europa nu este la primul caz al unui președinte suspendat. În aprilie 2004, fostul președinte lituanian Rolandas Paksas a fost suspendat de Parlament, după luni întregi de polemici aprinse. Sursa: Wikipedia
Parlamentul de la Vilnius a votat în aprilie 2004 în favoarea destituirii președintelui Rolandas Paksas, acuzat că ar fi avut legături cu un om de afaceri rus și cu serviciile secrete. Parlamentarii l-au găsit vinovat pe Paskas pentru că ar fi acordat cetățenie unui om de afaceri rus în schimbul finanțării campaniei sale electorale, pentru divulgarea unor secrete oficiale și, de asemenea, că și-ar fi folosit influența pentru a schimba rezultatele unei privatizări.
Informaţiile apărute ulterior au arătat că Paksas l-ar fi însărcinat pe unul dintre consilierii săi, aflat în legătură cu mafia rusă, să adune informaţii despre afacerile “negre” ale opozanților politici, despre tranzacţiile imobiliare ale acestora, pe baza cărora preşedintele se obinnuie să susțină că are dovezi privind corupţia.
Conform Constituției Republicii Franceze, responsabilitatea președintelui Franței este una politică. Din acest motiv, destituirea șefului statului francez nu poate fi pronunțată decât de către Parlamentul reunit, și nu de către o Înaltă Curte de Justiție.
Președintele Franței are un statut penal aparte, iar legea constituțională prevede că acesta nu este responsabil decât în cazurile de înaltă trădare.
În cazul Germaniei, președintele federal, ales prin sufragiu universal indirect, dispune de imunitate judiciară, care nu poate fi retrasă decât în urma unei decizii a Bundestagului (Adunarea Parlamentară a Republicii Federale a Germaniei). Imunitatea nu poate fi ridicată decât după votul parlamentarilor care consideră că faptele comise de acesta justifică ridicarea imunității.
Dacă ajunge să fie pus sub acuzare de către parlamentari, președint
