ALEGERE. Nicolae Steinhardt a decis să ducă o viaŢă monahală după dispariŢia tatălui său, dar nu a renunŢat la vocaŢia de scriitor "Lumea aceasta zadarnică Şi în care ni se hotărăŞte soarta pe vecie nu este atât de neimportantă, de zadarnică Şi de iluzorie de vreme ce Hristos a venit să moară aici". Cuvintele îi aparŢin lui Nicolae Steinhardt, născut în comuna Pantelimon în urmă cu aproape un secol. De origine evreu Şi purtând numele Nicu-Aurelian Steinhardt, acesta a fost dat la Şcoală de ilustrul său tată, Oscar, director la acea vreme al fabricii de mobilă Şi cherestea.
Nicu Steinhardt face parte dintr-o generaŢie de excepŢie a Liceului "Spiru Haret", care îi mai cuprindea pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu sau Dinu Pillat. Aplicat Şi cu o minte ageră, tânărul evreu debutează în literatură în 1934, sub pseudonimul Antisthius, iar doi ani mai târziu îŞi ia doctoratul în Drept ConstituŢional. ViaŢa sa capătă accente dramatice în 1958, când este arestat ca făcând parte din grupul de prieteni ai lui Constantin Noica, alături de Pillat, Paleologu sau Vladimir Streinu. Pentru că refuză să îŞi toarne amicii, Steinhardt primeŞte 13 ani de muncă silnică!
FAMILIE. Nicolae Steinhardt, într-o fotografie-document, alături de tatăl său, Oscar, persoana pe care a iubit-o cel mai mult MEMORIE. O parte dintre lucrurile lui Steinhardt sunt păstrate în chilia de la parterul casei în care a locuit acesta, lângă Mănăstirea RohiaParadoxal, experienŢa din Penitenciarul Jilava este o cumpănă care îi schimbă viaŢa în mod pozitiv. În 1960, Steinhardt decide că este timpul să devină creŞtin-ortodox Şi este botezat în închisoare de ieromonahul Mina Dobzeu, luându-Şi numele de Nicolae. CredinŢa îl întăreŞte să reziste condiŢiilor inumane de detenŢie, iar calvarul se termină în august 1964, când este eliberat după ce fusese purtat Şi prin închisorile de l
