Valahii au venit din sudul Dunării, susţin unii istorici străini. Istoriografia românească opune argumente şi dovezi ale creştinismului în Transilvania anterioare creştinării ungurilor şi bulgarilor .

Istoriografia Transilvaniei oferă, de circa un sfert de mileniu, imaginea unui câmp de bătălie. Poziţia sa geopolitică şi constelaţiile de interese în care a fost inclusă au alimentat controversele.

Teoria imigraţionistă

Pentru istoricii noştri, Transilvania este „leagănul poporului român". Dar după memorandumurile din 1791 şi 1792 adresate curţii de la Viena prin care fruntaşi transilvăneni cereau recunoaşterea românilor ca naţiune, istoriografia germană, maghiară şi austriacă a contraatacat. Deoarece „Supllex Libellus Valachorum Transilvaniae" („Petiţia valahilor din Transilvania") argumenta drepturile solicitate cu vechimea şi descendenţa românilor din coloniştii romani şi băştinaşii daci, istoricii au construit „teoria imigraţionistă". Deşi nu austriacul Robert Roessler a inventat-o, numele său este asociat acesteia după ce-a promovat-o într-o lucrare publicată în 1871. În „Transilvania şi iar Transilvania" (Editura Enciclopedică, 2002), istoricul clujean David Prodan a sintetizat astfel teoria „imigraţionistă" promovată de austriacul Robert Roessler:

1. Românii au venit în Transilvania, ca imigranţi, abia după cucerirea ungară. La început migrau din Balcani, apoi din Ţările Române. Procesul imigrării a fost continuu, cu vârfuri în secolele XII-XIII şi XVIII. Astfel că, abia de la 1900 încoace, românii sunt majoritari printre etniile din Transilvania. Procesul acestei imigrări e particularizat prin durata de secole, dar cu variaţii de intensitate. Sensul a fost unic: din afara spre interiorul Transilvaniei. Fapt unic însă în istorie: imigrarea aceasta nu e „sesizată" prin dovezi istorice. Oamenii „se scurg" fără a lăsa urme î