Să iei în piept valul de ură populară în campania pentru referendum – iată o încercare disperată, la care doar Traian Băsescu s-ar fi putut încumeta.
Are nevoie de un surfboard solid - PDL îi va pune la dispoziţie maşinăria de vot. Are nevoie de echipa care furnizează sloganurile şi de echipa care încinge comunitatea virtuală. Are nevoie de nişte adunări populare, ca să nu vorbească singur – bătrânul şi credinciosul Vasile Blaga va organiza manifestările, va închiria autocare, va pregăti pancartele. N-ar fi rău să-l trimită pe Baconschi în diaspora, pe la ambasade, ca să antreneze personalul la vot-viteză (anul acesta ar trebui să scoată sub 11 secunde per alegător).
Victimizarea, numerele de jonglerie cu sferturi de adevăr, şarmarea publicului cad în sarcina Preşedintelui Suspendat. Care va lucra, ca de obicei, cu naturelul simţitor al românilor. Traian Băsescu nu e omul trăirilor călduţe. Între două sentimente oarbe (dragoste hipertrofiată şi ură viscerală) va trage poduri de tuşe groase peste prăpastia nuanţelor. Îşi va desfigura adversarii, fără să clipească – doar nu se luptă pentru sine, ci pentru Democraţie, pentru independenţa Justiţiei... Va flutura drapelul tuturor cauzelor nobile, tocându-i mărunt pe cei 256 – „oamenii lui Năstase” – cu lancea de lemn.
Lângă Traian Băsescu vor sta cămăşile imaculate din Noua Republică, din Iniţiativa Civică de Centru-Dreapta - cele două formaţiuni care şi-au propus să schimbe România, încolonate sub umbrela veche a PDL - cu liderii lor: omuleţul providenţial MRU şi clona lui agitată, Mihail Neamţu.
Dacă USL nu se va vindeca de frică, (motorul execuţiei sumare a Preşedintelui), şi nu va reuşi să însăileze un program de campanie, dacă va lăsa tot greul propagandei în seama televiziunilor (ca la locale), va fi spectatorul timorat al unui show stilistic care o va umple de zoaie şi al cărui end nu