În 2010, cei de la Mitsubishi au vândut în toată Europa doar 97 de unități i-MiEV. Anul trecut au ajuns la 2.600. În ciuda mediului ostil, japonezul „verde“ pare a intra în cotidian. Și nici nu e de mirare.

Pare mic, înghesuit și sensibil, are un interior ascet și insipid, costă cât un vehicul premium și nu te poate duce nici măcar de la București la Constanța fără realimentare. Cu toate acestea, Mitsubishi i-MiEV își are locul său, bine stabilit, în pleiada de mașini care se luptă pentru clienți pe piața europeană.

Un Matiz mai dezvoltat

La prima vedere, i-MiEV este o mașină de oraș ca oricare alta. Un design fără strălucire, dimensiuni exterioare reduse şi un spaţiu interior nu mai mare decât cel dintr-un cort pentru două persoane. Scaunele mici şi bordul cu doar câteva butoane dau impresia unei maşini făcute cu unicul scop de a costa puţin şi de a te transporta de la punctul A la B. E doar prima impresie pentru că, odată ce roteşti cheia în contact încep surprizele.

În marea lor majoritate, plăcute. Mai întâi, pornirea motorului nu face nici cel mai mic zgomot. Doar un sunet scurt, ciudat, te anunță că o simplă cuplare a levierului cutiei de viteze în treapta pentru mersul înainte, coroborată cu apăsarea pedalei de accelerație, va pune în mișcare micul vehicul. Îndeplinirea acestor formalități rămâne tot fără răspunsul așteptat de la o mașină obișnuită: niciun sunet. În schimb, accelerația este fenomenală.

Micul motor electric sincron cu magnet permanent, de 49 kW, pare că împinge vehiculul mult mai rapid decât oricare altă unitate de propulsie convențională prezentă pe un astfel de vehicul. Datele tehnice arată că timpul necesar atingerii vitezei de 100 km/h este de 15,9 secunde, însă senzația că spatele ți se face una cu spătarul scaunului este prezentă permanent. Din nefericire, condusul sportiv este mult mai puțin indicat