Românul Horia Tecău a pierdut a treia finală consecutivă la Wimbledon, la dublu, alături de suedezul Robert Lindstedt.
„Adevărul": Supărare mare, Horia?
Horia Tecău: A fost tristeţe mare după meci. Acum a trecut. Trebuie să ne gândim la viitor. Ne aşteaptă un turneu important la Gstaad, apoi vine Olimpiada.
Să revenim la finala de la Wimbledon. Ce n-a mers în faţa perechii Jonathan Marray - Frederik Nielsen?
Să ştii că noi am jucat foarte bine. Şi ei la fel, chiar pot spune că nimeni nu se aştepta să se prezinte atât de bine. Cred că a fost cea mai mare surpriză a turneului. Diferenţa s-a făcut la câteva puncte. Ei au fost mai norocoşi în momentele decisive şi nu au căzut deloc, au fost constanţi. Cam aşa s-a scris meciul.
Lumea spune că sunteţi blestemaţi să nu câştigaţi turneul!
Nu e deloc blestem! Crezi că e la îndemâna oricui să ajungă în finală? Sunt convins că va veni şi vremea noastră. Am 27 de ani, mai am timp să joc la Wimbledon şi să câştig. Sunt convins că la un moment dat voi ridica trofeul! Nu ne oprim până nu câştigăm la Londra!
Iei partea bună a lucrurilor...
Nu e normal aşa? Am jucat foarte bine timp de două săptămâni, ne-am îmbunătăţit jocul de la meci la meci, am eliminat echipe puternice, chiar sunt mulţumit. Dincolo de asta, dacă ar fi să fac o comparaţie cu celelalte două finale pierdute, acum chiar am fost în meci, s-a jucat pe muchie de cuţit. Acum doi ani şi anul trecut nu am reuşit să ne impunem deloc stilul în finală, n-am câştigat niciun set.
Te vei întoarce curând la Londra, la Olimpiadă, şi, mai mult decât atât, vei fi portdrapelul României. Vei avea emoţii mai mari decât ai avut la finală?
Cum să nu? Nici prin cap nu-mi trecea că voi primi o asemenea onoare. Gândeşte-te că acum două săptămâni nici nu ştiam dacă voi participa la Jocurile Olimpice. Mi-au dat cei de la ATP un
