Din prea mare graba, din lipsa de experienta sau din cauza unor deficiente in conceperea planului de operatii necesar transpunerii in practica a strategiei sale, USL a ignorat, se pare, dimensiunea externa a confruntarii politice actuale din Romania. Aceasta include si relatia cu presa internationala.

Consecinta se vede in mesajele critice la adresa actiunilor USL trimise de capitalele occidentale si in comentariile ostile ale mass media. Daca in plan intern prima faza a blitzkrieg-ului cu Presedintele Basescu a fost castigata de Guvern, pe plan extern se inregistreaza un esec cvasi total. El ar trebui sa fie cu atat mai ingrijorator pentru USL cu cat, in ciuda declaratiilor auto linistitoare potrivit carora alegerile se castiga in tara, o Romanie membra UE si NATO nu are cum evolua libera de influenta celor cu care exercita in comun o parte a suveranitatii. Ceea ce s-a dobandit in tara poate fi foarte bine irosit prin pierderea bataliei conexe din afara tarii. Aceasta nu inseamna numai ca strainatatea l-ar putea mentine in fotoliul prezidential pe domnul Basescu (metodele prin care votul romanilor poate fi manipulat din afara sunt cu mult mai eficiente decat ne putem inchipui) ci mai ales ca Romania post-Basescu poate fi confruntata cu politici sanctionatorii apte a anula avantajele schimbarii interne.

Referindu-ne la sanctiuni, sa excludem ca improbabila suspendarea drepturilor Romaniei in cadrul UE. UE are acum alte prioritati decat intrarea intr-o disputa formala cu Bucurestiul iar soarta domnului Basescu chiar nu intereseaza pe nimeni in lume. Dispozitiile art. 7 din Tratatul european nu au fost aplicate nici in cazul Ungariei, cand incalcarile standardelor democratice au fost certe. Cu referire la Romania, chiar daca s-a mers pana in marginea legii, nu a fost trecuta „linia rosie”. Nu exista, deci, nici un temei pentru aplicarea unei sanctiuni fo