Angajatorii caută să-și testeze posibilii angajați cu întrebări care de care mai ciudate, în speranța că cel care va trece proba de foc a interviului va fi angajatul perfect. De multe ori însă, cei în cauză renunță de la prima întrebare bizară.

Ţi-ai luat costumul bun sau pantofii noi cu toc, te-ai aranjat pentru ultima dată în oglindă şi te gândeşti în timp ce te îndrepţi către locul de muncă al visurilor tale: „Gata! Sunt pregătit(ă)!". Este atitudinea cea mai potrivită atunci când te îndrepţi către un interviu pentru un post pe care ţi-l doreşti de ceva vreme. Însă nu întotdeauna socoteala de acasă se potriveşte cu cea din biroul angajatorului.

În ultimii ani, felul în care se dau interviurile pentru un loc de muncă s-a schimbat considerabil. În locul clasicelor întrebări, te trezeşti că eşti pus în situaţii cel puţin ciudate, de genul „cum te-ai comporta dacă ai fi o tornadă într-un lift" sau „ce fel de dinozaur crezi că ai fi".

Răspunsul potrivit ţi-ar putea asigura poziţia visată în companie, însă este greu să ghiceşti care este acela, dacă tu nu ai fost niciodată pasionat de animalele preistorice şi spui fără să te gândeşti de două ori „Tyranosaurus Rex". Angajatorul ar putea să te întrebe mai departe dacă eşti agresiv sau canibal şi atunci interviul este ratat în proporţie de 99%.

Angajatorii români nu fac excepţie de la această regulă, mai nouă însă pentru noi. „Acum un an am aplicat pentru un post de şef de serviciu IT într-o companie mai mare. Profesional, eram foarte bine pregătit, aşa că nu am avut nicio emoţie când am plecat spre interviu. Unul dintre cei trei posibili şefi ai mei m-a şocat însă când m-a întrebat «cum ai demonstra că X este cel mai mic om din lume?». La început am crezut că nu aud bine, iar nedumerirea mi s-a citit pe faţă.

Mă aşteptam să mă întrebe unde mă văd în cinci ani, nu asemenea aberaţii.