Aţi auzit vreun politi cian al Puterii să vorbească despre rezultatele de la Bacalaureat, despre liceele cu promovabilitate zero, despre haosul din sănătate, generat de noul sistem de prescriere, despre deprecierea, până la un minim istoric, a monedei naţionale şi despre efectele pe care le va genera, despre multe alte probleme care apasă un popor întreg? Nu, pentru că Puterea nu au avut timp de aşa ceva. Prioritară a fost acţionarea unor pârghii pentru concentrarea puterii în mâinile unui singur om. Unul a vrut, şi o armată de lachei s-au executat. Acum, probabil, sunt în euforia victoriei finale. Doar că nu se anunţă o victorie pe termen lung. Nici măcar pe patru ani.
Suspendarea preşedintelui, acum – spuneam în editorialul precedent – este un indiciu plauzibil că vârful U.S.L. a pierdut controlul şi că împinge în derivă inclusiv propria construcţie politică. Şefii acestei formaţiuni par captivi ai unei avalanşe provocate de ei înşişi, pe care nu o mai pot opri. Ce va rămâne după e greu de anticipat. La fel, sunt greu de anticipat costurile reale ale reabilitării a tot ceea ce au stricat aceste derapaje în care a împins România. Din sete patologică de putere. O sete de putere evidentă şi în cazul lui Victor Ponta, şi în cazul lui Crin Antonescu. Ceea ce pare să aibă în plus liderul P.S.D. este o strategie necunoscută şi, în mod ciudat, nici măcar intuită de către Crin Antonescu.
S-ar putea ca liderul P.N.L. să aibă ocazia de a fi preşedinte al României şi după ziua de 29 iulie. Şi asta pentru că şansele lui Traian Băsescu de a ieşi, la fel ca în 2007, învingător din această conspiraţie a urii, au fost diminuate drastic, cu bună ştiinţă, de actuala Putere. Ordonanţa de urgenţă prin care a fost modificată Legea referendumului a dus la situaţia ca preşedintele să poată fi demis cu 50% plus unu din numărul persoanelor prezente la vot, şi
