Ce a fost va mai fi, zice un dicton vechi-testamentar. Si iata ca in 2012 s-a repetat intocmai istoria din 2007. Pentru ca orice istorie neinsusita la timp se va repeta pana cand poporul o va intelege.
Or suspendarea din 2007 trebuia sa fie o lectie si pentru "suspendaci" si pentru dl Basescu. Asadar si pentru Presedintie, si pentru Parlament era nevoie de "cecks and balances" (verificari si echilibrari): actiunile presedintelui starnisera nemultumirile unei bune parti a populatiei si ale celei mai mari parti a spectrului politic, sintagma "322" nefiind una goala de continut.
La randul lor, parlamentarii au ezitat inca 5 ani sa ia masurile trebuitoare pentru reintrarea Legislativului in cadrele desenate de Constitutie: organ reprezentativ suprem al poporului roman, al suveranitatii sale si unica autoritate legiuitoare (Art.61).
Candva istoria era zeita
Ca dupa relegitimarea la Cotroceni in 2007, nici presedinte, nici mare parte din politicieni nu au tras invatamintele necesare se vede din repetarea situatiei de atunci: Romania s-a intors in acelasi cerc vicios din care nu a putut si nu va putea iesi decat verificand punctual ceea ce nu merge si reechilibrand sistemul politic, asa cum prevede unul dintre principalele articole ale Constitutiei SUA.
Datele actuale ale conflictelor intre majoritatea parlamentara si Opozitie, intre Presedintie si Parlament, intre Executiv si spatiul public sunt identice acelora din 2007: nicio parte nu e dispusa la conlucrare, concesii, dialog si negociere, fiecare luptand din rasputeri fie sa recastige ce-a pierdut, fie sa-si croiasca o partie mai sigura catre putere. Dar progresul va fi indoielnic si de o parte si de alta.
Campul de bataie
Este spatiul public, semn ca votul multimilor e trofeul. Nimeni nu doreste macar o discutie la obiect despre esenta ca
