Lumea este atât de înfierbântată încât n-a ţinut seama de declaraţia de joi din Parlament a preşedintelui, care a socotit demersul parlamentar legitim.

N-a fost nici o lovitură de stat! Am început cu asta, ca să nu mi se reproşeze că plec în vacanţă fără să mă pronunţ în chestiunea cea mai fierbinte a acestor zile mai mult decât fierbinţi. Însă lumea este atât de înfierbântată încât n-a ţinut seama nici măcar de declaraţia de joi din Parlament a preşedintelui, care a salutat noile conduceri ale celor două camere şi a socotit demersul parlamentar legitim. Declaraţia ce merită salutată: e excelent că preşedintele şi-a păstrat calmul, ceea ce fanii Domniei Sale nu reuşesc. Nu, nu e lovitură de stat şi, de altfel, nimic din ce a făcut actuala putere în ultimele două-trei săptămâni nu este lipsit de tradiţie în precedenta guvernare, cu excepţia suspendării preşedintelui.

Era şi imposibil ca antecesorii să fi încercat să-şi suspende mentorul! Nu e nici un „puci parlamentar", după pitoreasca formulă a unui intelectual fin şi subtil îndeobşte, care reuşeşte să dovedească că faptul de a avea trei doctorate pe bune nu te duce automat mai aproape de adevăr decât unul singur şi acela plagiat, cum e cazul actualului premier. Oamenii care îi tot dau cu lovitura de stat şi puciul par să nu ştie că Parlamentul este puterea care reprezintă voinţa poporului în stat, nici că Parlamentul e victima primă a loviturilor de forţă, nu autorul acestora. De la clasicii gândirii politice şi până la Sartori asta face parte din ABC - ul politici şi mă miră să constat câţi analfabeţi politici avem prin rândurile elitelor gânditoare. Mă rog, poate că românii se dovedesc o dată mai mult protocronişti şi stabilesc o premieră în politica universală! Mai potrivită e formula CTP-ului, după ce i-au trecut fantasmele cu Hitler, „lovitură de popor". Deşi, aş prefera „lovitură de picior căz