Suferinţă mare. Cum redefinesc Băsescu şi acoliţii săi ura acuzând pe alţii de copy/paste. Pentru că Băsescu şi ai lui au reinventat ura. Nu de rasă, ca Hitler, nu de clasă, ca Lenin sau Stalin, ci ura între categoriile profesionale din România.
Acum, că va veni, pe 29 iulie, la referendum, ziua decontului şi pentru ,,reformatorii statului de drepţi”, îl aştept cu drag pe acest tătuc – suprem – zeificat de presa portocalie alături de clonele sale din teritoriu, să redefinească sărăcia. Bineînţeles, invocând dreapta, stânga, estul, vestul, sudul, nordul, conservatismul, social-democraţia, liberalismul, conservatorismul, naţionalismul şi, iertată-mi fie extensia, în general pupincu…., pardon poporanismul. Pentru că, fără a lua apărarea actualei puteri, mai rar aşa doctrinari ca băsiştii interesului personal.
Se simte în general la pedelişti povara iubirii faţă de neam când, precum Băsescu, îţi salţi pe noi culmi de prosperitate amanta – cum o definea pe madam Udrea Mircea Dinescu - numind-o ministru peste cel mai bogat minister al României sau atunci când îţi pui beizadeua siliconată europarlamentar.
Şi totuşi, în această emulaţie de interes dâmboviţean, omul ce are în dorinţa de a vieţui etern politic printr-un interes personal exacerbat, exersat pe bătăturile făcute de extenuarea unei naţiuni are un orgoliu de miştocar de baltă, pentru că a mâzgâlit ceva memorabil de inutil, o demnitate de dos de cartier, un muc pe o scobitoare, o căcărează de pus pe poarta de intrare a Europei sau mai rău, un discurs lacrimogen la microfonul mult hulitului Parlament, ce poţi spune?
Că ai mai auzit un discurs aparent plin de iubire de naţiune? În plenul legislativului? Şi acela centrat de populistul Băsescu pe reducerea numărului de parlamentari? Pentru cine nu ştie, reamintesc faptul că Athing-ul, din Islanda, este, de facto, cel mai vechi parlament continu
